București
Bulevarde late, cartiere de case și muzee. De aici pornesc multe zile spre munte sau spre Dunăre.
Orașe vechi, munți, deltă și sate. Vizita este o înșiruire de locuri, nu un singur punct pe hartă.
Bulevarde late, cartiere de case și muzee. De aici pornesc multe zile spre munte sau spre Dunăre.
Oraș de sub Tâmpa, cu piețe și porți. Este poarta obișnuită spre Bran și spre drumurile din Carpați.
Cetatea de pe deal, turnuri și străzi înguste. Se ajunge cu mașina, nu pe jos din alt oraș.
Tulcea este pragul. Dincolo de ea apa înlocuiește șoseaua, dar până acolo se merge pe drum național.
Între aceste locuri se circulă pe șosele. O parte dintre drumurile naționale și autostrăzi se folosesc cu o rovinietă: o dovadă că drumul este plătit pentru perioada în care călătorești.
București și Brașov, Brașov și Sighișoara, câmpia și malul Dunării nu sunt același oraș. Mașina le leagă, iar rovinieta este condiția obișnuită a acelui drum, nu o atracție în sine.
Pagina descrie doar ideea deplasării. Nu afișează tarife, durate de valabilitate sau ghișee.
Șoseaua de creastă dintre două versante. Este închisă iarna și deschisă când muntele o permite.
În Bucovina, bisericile pictate stau la distanță una de alta. Ziua se face cu mașina, între sate.
Porți de lemn, biserici și sate. Nordul se simte departe de capitală tocmai pentru că drumul e lung.
Constanța și litoralul stau la capătul de est al șoselei. Marea este ultima oprire, nu prima.